Easy like Sunday Mornings…

…era o Duminica, matinala si proaspata, in care coboram, cum povesteam la inceput, din Anacapri. Imi anchilozasem incheieturile in gradina Vilei de la San Michele ( unde Axel Munthe si-a scris celebra Carte) care se rasfira prafos si verde pe deasupra marii. Ma ratacisem intentionat acolo pentru a mai poposi in bratele unei interzise margini de stanca de unde respiram lumea cu alte demente. Accentul napoletan al baietilor care bateau mingea in piateta capitalei insulare inca imi rasuna in minte…cu o dulceata grav adolescentina a amorului italian…Eram indragostita nebuneste de insula, de vinurile zonei din vita crescuta la poale de  Vezuviu…Era atat de demult si iubeam atat de multe lucruri si ma chinuiau atat de multi demoni si ingeri si semizei fara de cap, fara de aripi…dar cel mai tare ma fascina parfumul lamailor. Intra ca un viol, prin toti porii, se revarsa prin porti, prin ziduri, prin ferestre, din pamant, din brizele alergate ale marii, din ochii batranilor, toate zilele si toate noptile insulare erau creionate in uleiul acela lamaios si parfumat care ne ungea pielea, acru, ascutit..organic….

Astazi este o alta Duminica…matinala si proaspata in care toate gandurile mele se intorc in urma cu 12 ani in acel Capri obsedant…cu ale lui lamai…

Si cum Duminicile au intotdeauna gust, de orice natura ar fi el..gustul odihnei, gustul cafelei, gustul unei carti bune, gustul amorului de printre asternuturi de canepa albe si tari…astazi Duminica mea are gust din nou de lamai…combinat usor cu migdale, ovaz, Crema de Turron, frisca, crema usoara de branza, unt si portocale..

Ingrediente blat: 

  • 250 gr biscuti cu ovaz
  • 100 gr unt
  • 3 linguri (pentru o aroma mai puternica chiar 4 :)) de lichior- eu am folosit de Nugat pentru ca are o savoare si o aroma aparte, dar puteti pune de la Limoncino, lichior de ou pana la Crema de Whiskey.
  • fulgi de migdale trasi putin pe foc pentru a oferi un gust caramelizat

Se macina biscutii, se adauga untul topit- se framanta pana se realizeaza bucatelele de crumble, apoi adaugam lichiorul si fulgii de migdale si asezam continutul tapetat intr-o forma de tort cu inel si dam la rece pana preparam restul ingredientelor.

Ingrediente crema branza:

  • 400 gr crema de branza ( eu am combinat Mascarpone cu Ricotta)
  • 100 gr zahar
  • 2 linguri de suc proaspat stors de lamaie si portocale rosii
  • vanilla bourbon- cat incape 🙂
  • 200 ml de frisca lichida batuta (sa fie din aceea buna din lapte/smanatana)

Se mixeaza toate impreuna pana obtinem o crema usoara, pufoasa pe care o asezam in forma, peste blatul de biscuiti si o dam la rece.

Ingrediente crema de lamaie:

  • coaja rasa de la 3 lamai si de la o portocala
  • 175 ml de suc proaspat stors de lamaie si portocale rosii
  • 3 oua (albus si galbenus)
  • 1 galbenus
  • 200 gr zahar
  • 100 gr unt gras 80%
  • un praf de sare

Se adauga sucul de citrice, coaja rasa, impreuna cu untul, praful de sare si cu zaharul intr-o craticioara pe foc mic si se amesteca usor pana la topire si omogenizare, se mixeaza seaparat ouale cu galbenusul suplimentar si se vor adauga treptat compozitiei continuand amestecarea cu ajutorul unui tel, incet, pastrand focul mic pana la ingrosare. Crema de lamaie nu trebuie sa fiarba, doar sa se ingroase. Se lasa la racit si cand este gata se aseaza in forma deasupra cremei de branza, niveland-o frumos. Recomandarea normala este de minim 4 h la frigider, eu as recomanda cel putin 14 ore pentru ca aromele sa se intrepatrunda, sa se intareasca cremele si sa se fragezeasca blatul de biscuiti. Trebuie doar sa va potoliti papilele gustative 🙂

Apoi se orneaza 🙂

…si acum ne miroase din ce in ce mai tare..a lamai si a verde!!!

DSC_0473DSC_0438DSC_0401san micheleDSC_0497

 

 

 

 

 

 

 

When life gives you lemons…

You don’t turn them into lemonade but…intr-un blog pe care cineva si l-a dorit cu ardoare de multa vreme…EU 🙂 Am evitat momentul initierii unui astfel de proiect pe cat de mult am putut, mai avand unul, pe care il abandonasem, pentru ca scriam in el proze scurte, lirice, ganduri care ma loveau de obicei prin trenuri, avioane, dupa momente depresive, in situatii limita, inainte sau dupa despartiri, esecuri de orice fel, scriam cu nebunie si pathos din bucuria scrisului, dar din amara tristete a lumii… Asadar, ACUM e momentul lui, pentru ca vocile mele din cap, cele multe de altfel, si vocile celor mai dragi apropiati, prieteni, colegi, familie etc au spus la unison hai sa te vedem! Iti place sa scrii, sa calatoresti, sa gatesti, iubesti fotografia. Esti talentata…

Da! Eram o talentata in ochii lor, dar o prea mare tematoare in ochii mei. Si da, mai stiu si ca toata lumea isi face blog, ca toata lumea calatoreste, ca toata lumea gateste si ca sunt nenumarate pagini de acest fel all over the Internet…

EU MA VOI PIERDE PRINTRE ELE!

Culmea este ca intentia mea este exact aceasta, sa ma pierd, sa imi pierd cumva urma printre lucrurile pe care le iubesc si care ma poseda pana la carne, care imi imbucura irisul, retina, sufletul, aparatul foto, papilele gustative, tot tactilul din mine!!! O pierdere frumoasa intr-o lume scoasa din claustrarile rutinei zilnice. Blogul acesta vine dupa o perioada sa ii spunem anapoda, asa cum imi este de altfel si firea…pe dos :), dupa temeri, oboseli, panici, moarte…O perioada in care nu mi-am mai gasit locul, in care am persistat in ideea ca sunt cea mai mare dezradacinata. Si e bine sa fii asa! E bine sa pulsezi sub tot cutanatul acesta uman! E bine sa nu fugi cand lumea te plezneste brutal, masochist si cand te incearca. E bine sa ai timp, sa fii prieten cu el, sa il respiri cu plamanii larg deschisi…

De ce un inceput „acru” despre lamai?! Pentru ca este doar un intro la ce va sa urmeze…si pentru ca nu imi va iesi din nari niciodata parfumul lamailor care se revarsau de prin curtile localnicilor si umbreau stradutele batute in piatra cubica, in timp ce coboram din orasul de sus, din Anacapri…

DSC_0391